"Ce vrei sa devii atunci când o să te faci mare?"
Din perioada copilăriei ne confruntăm cu această întrebare. Provenind dintr-o familie de la țară, drumul către un viitor mai bun este destul de anevoios și mi-a fost foarte greu să lupt pentru a ajunge acolo unde mi-am dorit. Încă din mică visam la o carieră în poliție. Am simțit dintotdeauna că sunt "omul potrivit la locul potrivit", știam că sunt o fire ambițioasă, puternică și că pot ajunge departe. Am fost și sunt în continuare de părere că, oamenii puternici aleg drumul cel mai greu în viață, dar și cel mai frumos.
"Mi-am luat inima în dinți" și la începutul clasei a XII- a, m-am hotărât să pun piciorul în prag și am comandat cărțile pentru a mă apuca de pregătire la proba scrisă, dar în același timp m-am interesat și de un an antrenor pentru proba sportivă. După doar două antrenamente, am sunat acasă și mi-am anunțat părinții ce am de gând să fac. Nu au fost de acord pentru că ei își doreau altceva pentru mine și cu teama că "dacă fugi după doi iepuri, nu poți să prinzi niciunul” m-au determinat să renunț.
Am fost foarte dezamăgită și de atunci știam că visul meu se spulberase. Nu îmi plăcea să fac altceva, dar voiam să mă dezvolt și din teama de a nu rămâne acasă și de a nu mă plafona, am decis să merg la facultate, să fac orice altceva și să învăț. Îmi plăcea să lucrez cu oamenii și am ales să mă înscriu la Facultatea de Psihologie și Științele Educației- Universitatea din București. Am fost admisă și am decis să finalizez cei trei ani, cu toate că în primul an nu mă regăseam și nu înțelegeam ce caut acolo.
Voiam să renunț și să încep orice altceva, dar am ajuns în anul III și știind că sunt genul de persoană care duce la bun sfârșit ceea ce își propune, am susținut licența. Am terminat facultatea, apoi a urmat examenul pentru postul de titularizare și admiterea la master. Am ocupat un post ca Profesor pentru Învățământul Primar la o școală din București.
Am avut noroc și am dat peste un colectiv minunat. Fiind prima promoție, am avut mari emoții. Am luat în custodie 30 de greierași - Clasa Pregătitoare G( Clasa Greierașilor ) așa ne numeam. Am luat totul de la zero alături de ei, dar am avut noroc de elevi cuminți și părinți care m-au sprijinit în tot ce făceam.
Mă atașasem de copii și sentimentul era reciproc, făceam foarte multe lucruri frumoase și constructive împreună, învățam lucruri noi atât ei cât și eu, dar gândul meu zbura din când în când la visul pe care nu reușisem să-l îndeplinesc.
Am ajuns în anul II la Master, studii pe care am reușit să le finalizez, iar la locul de muncă prinsesem cât de cât experiență și nu îmi displăcea ceea ce făceam, toate până în ziua în care am rugat o colegă sa rămână în locul meu la serviciu, plecând în Olt să mă înscriu la examenul de admitere la Școala de Agenți de Poliție Vasile Lascăr - Câmpina.
M-am înscris și au avut loc probele finale, dar gândindu-mă destul de târziu, nu m-am pregătit suficient și nu am reușit să trec peste proba sportivă. Inițial, voiam să renunț, dar auzind că fișa medicală este valabilă, am mai încercat încă o dată în sesiunea din vară. Am trecut cu bine toate probele și de această dată visul mi se îndeplinise.
A urmat lupta cea mai grea și anume faptul că trebuia să anunț elevii și părinți acestora că nu voi mai putea preda la clasă și voi pleca într-un domeniu diferit. A fost destul de greu, iar elevii au fost cei care au suferit și nu au acceptat ideea că vor avea un nou cadru didactic.
Eu am făcut o înțelegere împreună cu ei și le-am promis că nu îi voi uita și îi voi vizita de fiecare dată când ajung în București.
Ieri, așa cum am promis, am avut liber și am ajuns în București. Am mers în vizită la foștii mei elevi. Cu ochii plini de lacrimi, m-au îmbrățișat și am trăit momentul împreună cu ei. Am povestit ce s-a mai întâmplat în toată această perioadă de când nu ne-am mai văzut și cât de frumos au evoluat ei până acum.
La final, fiecare și-a așezat gândurile pe o coală, gânduri sincere și curate ale unor elevi de clasa a II-a. În momentul în care le citești îți dai seama cât de apreciat ai fost și câte lucruri frumoase am făcut împreună, care vor rămâne întipărite mult timp de acum înainte în sufletele noastre.
Aș vrea ca și ceilalți oameni care vor să își îndeplinească un vis, să nu renunțe niciodată la el și indiferent de împrejurări să meargă mai departe și să lupte. Rezultatul este minunat, vă asigur!
Mirela Olteanu - Elev al Școlii de Agenți de Poliție Vasile Lascăr - Câmpina
Comentarios