Evoluția societății a adus multe schimbări pentru sexul feminin, astfel încât acesta și-a câștigat o autonomie pe care are datoria să o protejeze și să o cultive deopotrivă. Treptat femeile s-au integrat în meseriile ce odată erau privite strict bărbătești, ele dând dovadă deseori de o abilitate profesională deosebită.
Cu toate acestea, femeia care aspiră la o astfel de meserie este încă afectată de o imagine nedemnă, fiind încadrată în stereotipuri ce de mult ar fi trebuit să fi apus.
Încă vedem 2 categorii:
Prima categorie o reprezintă femeile cu tărie de caracter, cele care-și doresc din tot sufletul să se dedice comunității prin munca lor, implicându-se 200% în ceea ce fac, indiferent de situație.
Cea de-a doua categorie cuprinde femeile cărora ”le place doar uniforma”, a căror prezență este văzută doar prin lentila esteticului, nicidecum prin cea a abilităților profesionale și care, din acest motiv, sunt dispuse să facă munca cea mai ușoară pentru acel salariu lunar.
Nu știu daca ați auzit deja, dar cu siguranță mai răsună pe ici-colo expresia: „A ajuns acolo pentru că este o curvă! Știu eu!”
Deseori aceasta catalogare reprezintă manifestarea unor invidii, frustrări personale, însă în unele cazuri aceasta devine adevăr prin simpla renunțare în fața acestei percepții înguste, doar pentru că pare singura cale de urmat. (”Tot așa vom fi privite, indiferent ce am face, așa ca, la ce bun efortul de a lupta împotriva acestei stigmei?!”)
Aceasta abandonare se furișează pe nevăzute, firescul transformându-se în indecent într-o clipă. E suficient să intri în biroul șefului de două ori la rând și să ieși zâmbind, e suficient să permiți o glumă, să zâmbești mai mult decât consideră unii că ar fi necesar, e suficient să nu faci nimic neadecvat, dar să arăți bine.
Cămașa va fi mereu cu un decolteu prea expus, pantalonii vor fi mereu prea strâmți, fusta prea scurtă, părul prea blond, buzele prea roșii, machiajul prea strident, iar glasul prea dulce.
Iar adevărul nonșalant este unul: este în sarcina noastră, a femeilor, să facem ce de făcut ca imaginea noastră să reflecte respectul cuvenit.
Femeie polițistă, învață să fii atentă la atitudinea și comportamentul tău. Ce-ti dorești să transmiți?
Oamenii interpretează foarte ușor, iar diferența între cele două categorii, în ochii celorlalți atârnă de un fir de ață. Și nu e doar în ochii privitorului, ea ne afectează zi de zi modul în care fiecare dintre noi ne exercităm profesia, ne dezvoltăm și contribuim la comunitate.
Învață că mai presus este inteligenta, ce deseori ti-o exprimi prin liniște, însă o vorbă rostită în contextul potrivit poate salva.
Învață să te respecți, să îți folosești cunoștințele și să aperi ceea ce știi că e corect, oricând este cazul.
Învață că aspectul contează, dar atitudinea îl întregește.
Învață să nu pui la suflet, mulți vorbesc, doar putini își asumă ceea ce spun.
Învață să fii empatică, dar nu lipsită de caracter.
Învață să respecți ca să fii respectată.
Învață să nu judeci, indiferent dacă vei fii judecată.
Învață să nu-ti dai cu părerea dacă nu ești în cunoștință de cauză, dacă nu te privește.
Învață să asculți, ai două urechi dar, doar o singură gură.
Învață să fii demnă de munca ta, de eforturile tale.
Învață să ții capul sus.
Doar tu poți decide din ce categorie vrei să faci parte, pregătește-te psihic pentru aceste aspecte ale vieții de polițistă.
Societatea este ușor influențabilă, e trist, dar o mare parte se poate îmbolnăvi de această boală a categorizării în lipsa cunoștințelor de cauză.
Stă în puterea noastră, a fiecăruia dintre noi, sa ridicăm ștafeta, sa ne însușim profesia cu demnitate și devotament. Tu ce alegi?
Antonela Luca
Editor Smart Pol